Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei c‚te o ardere de tot. Căci zicea Iov: ÑPoate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu Ón inima lor.î Aşa avea Iov obicei să facă.
Domnul a zis Satanei: ÑAi văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe păm‚nt. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare Ón neprihănirea lui, şi tu Mă Óndemni să-l pierd fără pricină.î
Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.