Era Ón ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.
Şi Satana a răspuns Domnului: ÑOare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuv‚ntat lucrul m‚inilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.
Dar ia Óntinde-Ţi m‚na, şi atinge-te de tot ce are, şi sunt Óncredinţat că Te va blestema Ón faţă.î
Domnul a zis Satanei: ÑIată, Óţi dau pe m‚nă tot ce are, numai asupra lui să nu Óntinzi m‚na.î Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
Nevasta sa i-a zis: ÑTu răm‚i neclintit Ón neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!î
El, care mă izbeşte ca Óntr-o furtună, care Ómi Ónmulţeşte fără pricină rănile,
Departe de mine g‚ndul să vă dau dreptate! P‚nă la cea din urmă suflare Ómi voi apăra nevinovăţia.
Ţin să-mi scot dreptatea, şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele.