Книга Iov Cтих 6 | Параллельные места

Выбор основного перевода

Открыть комментарий или сравнить с другим переводом

Выбор книги основного перевода

Iov Vechiul Testament

Vechiul Testament

Facerea

Ieșirea

Levitic

Numeri

Deuteronom

Iosua

Judecători

Rut

1 Samuel

2 Samuel

1 Regi

2 Regi

1 Cronici

2 Cronici

Ezra

Neemia

Estera

Iov

Psalmi

Proverbe

Ecleziast

Cântarea Cântărilor

Isaia

Ieremia

Plângerile lui Ieremia

Ezechiel

Daniel

Osea

Ioel

Amos

Obadia

Iona

Mica

Naum

Habacuc

Țefania

Hagai

Zaharia

Maleahi

Noi Testament

Matei

Marca

Luca

John

Faptele Apostolilor

Romani

1 Corinteni

2 Corinteni

Galateni

Efeseni

Filipeni

Coloseni

1 Tesaloniceni

2 Tesaloniceni

1 Timotei

2 Timotei

Titus

Filimon

Evrei

James

1 Petru

2 Petru

1 Ioan

2 Ioan

3 Ioan

Jude

Apocalipsa lui Ioan

← Предыдущая

Iov

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici unul.

Dacă zilele lui sunt hotăr‚te, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai Ónsemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

Óntoarce-Ţi măcar privirile de la el, şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sf‚rşitul zilei.

Параллельные места

Iov 7:1

Iov 7:2

Iov 7:19

Soarta omului pe păm‚nt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua. Cum suspină robul după umbră, cum Óşi aşteaptă muncitorul plata, C‚nd vei Ónceta odată să mă priveşti? C‚nd Ómi vei da răgaz să-mi Ónghit scuipatul?

Un copac, şi tot are nădejde: căci c‚nd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.

C‚nd i-a Ómbătr‚nit rădăcina Ón păm‚nt, c‚nd Ói piere trunchiul Ón ţăr‚nă,

Ónverzeşte iarăşi de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

Dar omul c‚nd moare, răm‚ne Óntins; omul, c‚nd Óşi dă sufletul, unde mai este?

Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă r‚urile,

aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; c‚t vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.

Ah! de m-ai ascunde Ón locuinţa morţilor, de m-ai acoperi p‚nă-Ţi va trece m‚nia, şi de mi-ai r‚ndui o vreme c‚nd Œţi vei aduce iarăşi aminte de mine!

Dacă omul odată mort ar putea să mai Ónvie, aş mai trage nădejde Ón tot timpul suferinţelor mele, p‚nă mi se va schimba starea Ón care mă găsesc.

Atunci m-ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura m‚inilor Tale.

Dar astăzi Ómi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

călcările mele de lege sunt pecetluite Óntr-un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi Ón sarcina mea.

Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere st‚nca din locul ei,