Căci noi suntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe păm‚nt nu sunt dec‚t o umbră. ñ
Ochiul mi se Óntunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.
Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta Ón adunarea sfinţilor!
Căci, Ón cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine Óntre fiii lui Dumnezeu?
Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi Ómpăraţii pămÓntului de slava Ta.
Căci cine ştie ce este bine pentru om Ón viaţă, Ón toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe care le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare?
Un glas zice: ,Strigă!í ñ Şi eu am răspuns: ,Ce să strig?í ñ ,Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe c‚mp.
Iarba se usucă, floarea cade, c‚nd suflă v‚ntul Domnului peste ea.î ñ Œn adevăr, poporul este ca iarba:
Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.
Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,