ÑOh! cum nu pot să fiu ca Ón lunile trecute, ca Ón zilele c‚nd mă păzea Dumnezeu,
c‚nd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea Ón Óntuneric!
Cum nu sunt ca Ón zilele puterii mele, c‚nd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
c‚nd Cel Atotputernic Óncă era cu mine, şi c‚nd copiii mei stăteau Ón jurul meu;
c‚nd mi se scăldau paşii Ón sm‚nt‚nă, şi st‚nca vărsa l‚ngă mine p‚raie de untdelemn!
dacă m-am Óng‚mfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dob‚ndisem;
Tot pămÓntul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure Ónaintea Lui!
(O cÓntare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.) Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.
Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi tÓrziu, ca să mÓncaţi o pÓne cÓştigată cu durere; căci prea iubiţilor Lui El le dă pÓne ca Ón somn.