Atunci norul a acoperit cortul Ónt‚lnirii, şi slava Domnului a umplut cortul.
Œn clipa c‚nd au ieşit preoţii din Locul sf‚nt, norul a umplut casa Domnului.
Preoţii n-au putut să răm‚nă acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
Şi Duhul m-a răpit, şi am auzit Ónapoia mea d‚rdăitul unui mare cutremur de păm‚nt: slava Domnului s-a ridicat din locul ei.
C‚nd m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amăr‚t şi m‚nios, şi m‚na Domnului apăsa tare peste mine.
El a Óntins ceva ca o m‚nă, şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit Óntre păm‚nt şi cer şi m-a dus, Ón vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care st‚rnea gelozia Domnului.
Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, şi s-a Óndreptat spre pragul casei, aşa Ónc‚t Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
M-a dus apoi la poarta de miază noapte, Ónaintea casei Templului. M-am uitat şi iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Şi am căzut cu faţa la păm‚nt.