Apocalipsa lui Ioan 21:11
C‚nd umblau, am auzit v‚j‚itul aripilor lor ca v‚j‚itul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. C‚nd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar c‚nd se opreau, Óşi lăsau aripile Ón jos.
Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, şi s-a Óndreptat spre pragul casei, aşa Ónc‚t Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
Slava Domnului a plecat din pragul Templului, şi s-a aşezat pe heruvimi.
Heruvimii şi-au Óntins aripile, şi s-au Ónălţat de pe păm‚nt sub ochii mei; c‚nd au plecat ei, au plecat şi roţile cu ei. S-au oprit la intrarea porţii casei Domnului spre răsărit; şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.
Slava Domnului s-a Ónălţat din mijlocul cetăţii, şi s-a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii.
picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă Óntr-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
După aceea, am văzut pogor‚ndu-se din cer un alt Ónger, care avea o mare putere; şi păm‚ntul s-a luminat de slava lui.
av‚nd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.