Œn clipa c‚nd au ieşit preoţii din Locul sf‚nt, norul a umplut casa Domnului.
El a Óntins ceva ca o m‚nă, şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit Óntre păm‚nt şi cer şi m-a dus, Ón vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care st‚rnea gelozia Domnului.
Şi m-a dus Ón curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, Óntre pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul Óntors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se Ónchinau Ónaintea soarelui spre răsărit.