şi floarea veştejită, care este strălucirea podoabei ei, pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie care se vede Ónainte de culesul roadelor şi pe care, abia o iei Ón m‚nă, şi Óndată o şi Ónghiţi.
Nu-i ascultaţi; supuneţi-vă Ómpăratului Babilonului, şi veţi trăi. Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o dăr‚mătură?
Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor cu privire la st‚lpi, la marea de aramă, la temelii şi la toate celelalte unelte care au mai rămas Ón cetatea aceasta,
Toate cetăţuile tale sunt nişte smochini cu cele dint‚i roade; c‚nd Ói scuturi, smochinele cad Ón gura cui vrea să le măn‚nce.