V‚ntul de răsărit Ól ia, şi se duce; Ól smulge cu putere din locuinţa lui.
Dumnezeu Ómpărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfÓnt.
de aceea şi eu, voi r‚de c‚nd veţi fi Ón vreo nenorocire, Ómi voi bate joc de voi c‚nd vă va apuca groaza,
Ei zic lemnului: ,Tu eşti tatăl meu!í Şi pietrei: ,Tu mi-ai dat viaţa!í Căci ei Œmi Óntorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar c‚nd sunt Ón nenorocire, zic: ,Scoală-Te şi scapă-ne!í
De aceea, Ói voi risipi, ca pleava luată de v‚ntul pustiei.
Doamne, tăria, cetăţuia şi scăparea mea Ón ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile păm‚ntului, şi vor zice: ,Părinţii noştri n-au moştenit dec‚t minciună, idoli deşerţi, care nu sunt de nici un ajutor!
Simbriaşii lui de asemenea sunt ca nişte viţei Óngrăşaţi Ón mijlocul lui. Dar şi ei dau dosul, fug toţi fără să poată ţine piept. Căci vin peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor!
V‚slaşii tăi te duceau pe ape mari: dar un v‚nt de la răsărit te va sfăr‚ma Ón inima mărilor!