ÑDumnezeule, sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au Ónmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns p‚nă la ceruri.
Tu ai fost drept Ón tot ce ni s-a Ónt‚mplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.
plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.
ÑTu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te Óntreb asupra or‚nduirilor Tale. Pentru ce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc Ón pace?
De aceea şi Domnul a Óngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept Ón toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui.
Dar, Doamne, după toată Óndurarea Ta, abate m‚nia şi urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, de la muntele Tău cel sf‚nt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne Ónconjoară.