Книга Faptele Apostolilor Cтих 21 | Параллельные места

ci şi-a luat rămas bun de la ei, şi a zis: ÑTrebuie numaidec‚t ca sărbătoarea care vine, s-o fac Ón Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi Óntoarce iarăşi la voi.î Şi a plecat din Efes. S-a dat jos din corabie Ón Cezarea, s-a suit la Ierusalim, şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a pogor‚t Ón Antiohia. Şi acum, iată că, Ómpins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va Ónt‚mpla acolo. Œn noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, şi i-a zis: ÑŒndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine Ón Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi Ón Roma.î Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că, de multe ori am avut de g‚nd să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar am fost Ómpiedicat p‚nă acum. Iată ce m-a Ómpiedicat de multe ori să vin la voi. Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, nădăjduiesc să vă văd Ón treacăt, c‚nd mă voi duce Ón Spania, şi să fiu Ónsoţit de voi p‚nă acolo, după ce Ómi voi Ómplini, măcar Ón parte, dorinţa de a fi stat la voi. Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o str‚ngere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, care sunt Ón Ierusalim. Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că, dacă Neamurile au avut parte de binecuv‚ntările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor păm‚nteşti. După ce-mi voi Ómplini dar Ónsărcinarea aceasta, şi le voi Óncredinţa aceste daruri, voi pleca Ón Spania, şi voi trece pe la voi. Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuv‚ntare de la Hristos.

A trimis Ón Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas c‚tăva vreme Ón Asia.

Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.

Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin c‚ştig cu ele.

I-a adunat la un loc, Ómpreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: ÑOamenilor, ştiţi că bogăţia noastră at‚rnă de meseria aceasta;

şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai Ón Efes, dar aproape Ón toată Asia, a Ónduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de m‚ini nu sunt dumnezei.

Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade Ón dispreţ; dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită Ón toată Asia şi Ón toată lumea, este nimicită.î

Cuvintele acestea i-au umplut de m‚nie, şi au Ónceput să strige: ÑMare este Diana Efesenilor!î

Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii Óntr-un g‚nd Ón teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.

Pavel voia să vină Ónaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.

Chiar şi unii din mai marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.

Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era Ón Ónvălmăşeală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.

Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii Ól Ómpingeau Ónainte. Alexandru a făcut semn cu m‚na, şi voia să se apere Ónaintea norodului.