Faptele Apostolilor 12:10
După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sf‚nt, şi vesteau Cuv‚ntul lui Dumnezeu cu Óndrăzneală.
Dar un Ónger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară, şi le-a zis:
Şi iată, un Ónger al Domnului a stat l‚ngă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit Ón temniţă. Œngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l Ón coastă, şi i-a zis: ÑScoală-te, iute!î Lanţurile i-au căzut jos de pe m‚ini.
După ce au trecut de straja Ónt‚ia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă Ón cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit, şi au trecut Óntr-o uliţă. Œndată, Óngerul a plecat de l‚ngă el.
C‚nd a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur de păm‚nt. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca s‚ngele,
şi stelele au căzut din cer pe păm‚nt, cum cad smochinele verzi din pom, c‚nd este scuturat de un v‚nt puternic.
Cerul s-a str‚ns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.
Œmpăraţii păm‚ntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns Ón peşteri şi Ón st‚ncile munţilor.
Şi ziceau munţilor şi st‚ncilor: ÑCădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce stă pe scaunul de domnie şi de m‚nia Mielului;
căci a venit ziua cea mare a m‚niei Lui, şi cine poate sta Ón picioare?î