Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă,
şi le-a zis: ÑCe vreţi să-mi daţi, şi-L voi da Ón m‚inile voastre?î Ei i-au c‚ntărit treizeci de arginţi.
Atunci Iuda, v‚nzătorul, c‚nd a văzut că Isus a fost os‚ndit la moarte, s-a căit, a dus Ónapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătr‚nilor,
şi a zis: ÑAm păcătuit, căci am v‚ndut s‚nge nevinovat.î ÑCe ne pasă nouă?î i-au răspuns ei. ÑTreaba ta.î
Iuda a aruncat arginţii Ón Templu, şi s-a dus de s-a sp‚nzurat.
Preoţii cei mai de seamă au str‚ns arginţii, şi au zis: ÑNu este Óngăduit să-i punem Ón vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de s‚nge.î
Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia ÑŢarina olaruluiî, ca loc pentru Óngroparea străinilor.
Iată de ce ţarina aceea a fost numită p‚nă Ón ziua de azi: ÑŢarina s‚ngelui.î
Atunci s-a Ómplinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: ÑAu luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel;
şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum Ómi poruncise Domnul.î