Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost dobor‚t la păm‚nt, tu, biruitorul neamurilor!
Tu ziceai Ón inima ta: ,Mă voi sui Ón cer, Ómi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;
Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe păm‚nt. Balaurul a stat Ónaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i măn‚nce copilul, c‚nd Ól va naşte.