Cum se va şti că am căpătat trecere Ónaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu c‚nd vei merge Tu cu noi, şi c‚nd prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa păm‚ntului?î
C‚nd Cel Prea Œnalt a dat o moştenire neamurilor, C‚nd a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel,
Israel este fără frică Ón locuinţa lui, Izvorul lui Iacov este deoparte Œntr-o ţară plină de gr‚u şi de must, Şi cerul lui picură roua.
Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale păm‚ntului, ca să faci din ei moştenirea Ta, cum ai spus prin robul Tău Moise, c‚nd ai scos din Egipt pe părinţii noştri, Doamne, Dumnezeule!î