Œn al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul Ói era tulburat, şi i-a pierit somnul.
Œmpăratul le-a zis: ÑAm visat un vis; duhul Ómi este tulburat, şi aş vrea să ştiu visul acela.î
Am visat un vis, care m-a Ónspăim‚ntat; g‚ndurile de care eram urmărit Ón patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.
Atunci Daniel, numit Beltşaţar, a rămas uimit o clipă, şi g‚ndurile lui Ól tulburau. Œmpăratul a luat din nou cuv‚ntul, şi a zis: ÑBeltşaţare, să nu te tulbure visul şi t‚lcuirea!î. Şi Beltşaţar a răspuns: ÑDomnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăi, şi t‚lcuirea lui pentru potrivnicii tăi!
Dar Faraon a chemat pe nişte Ónţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.
Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a Ómpietrit, şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
Daniel a răspuns Ónaintea Ómpăratului, şi a zis: ÑCe cere Ómpăratul este o taină pe care Ónţelepţii, cititorii Ón stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt Ón stare s-o descopere Ómpăratului.
Œndată au venit vrăjitorii, cititorii Ón stele, Haldeii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut t‚lcui.