Книга Facerea Cтих 40 | Параллельные места

Выбор основного перевода

Открыть комментарий или сравнить с другим переводом

Выбор книги основного перевода

Facerea Vechiul Testament

Vechiul Testament

Facerea

Ieșirea

Levitic

Numeri

Deuteronom

Iosua

Judecători

Rut

1 Samuel

2 Samuel

1 Regi

2 Regi

1 Cronici

2 Cronici

Ezra

Neemia

Estera

Iov

Psalmi

Proverbe

Ecleziast

Cântarea Cântărilor

Isaia

Ieremia

Plângerile lui Ieremia

Ezechiel

Daniel

Osea

Ioel

Amos

Obadia

Iona

Mica

Naum

Habacuc

Țefania

Hagai

Zaharia

Maleahi

Noi Testament

Matei

Marca

Luca

John

Faptele Apostolilor

Romani

1 Corinteni

2 Corinteni

Galateni

Efeseni

Filipeni

Coloseni

1 Tesaloniceni

2 Tesaloniceni

1 Timotei

2 Timotei

Titus

Filimon

Evrei

James

1 Petru

2 Petru

1 Ioan

2 Ioan

3 Ioan

Jude

Apocalipsa lui Ioan

← Предыдущая

Facerea

Следующая →

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50

Avraam era bătr‚n, Ónaintat Ón v‚rstă; şi Domnul binecuv‚ntase pe Avraam Ón orice lucru.

Avraam a zis celui mai bătr‚n rob din casa lui, care era Óngrijitorul tuturor averilor lui: ÑPune-ţi te rog, m‚na sub coapsa mea;

şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul păm‚ntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, Ón mijlocul cărora locuiesc,

ci te vei duce Ón ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.î

Robul i-a răspuns: ÑPoate că femeia n-are să vrea să mă urmeze Ón ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău Ón ţara de unde ai ieşit tu?î

Avraam i-a zis: ÑSă nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!

Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zic‚nd: ÑSeminţei tale voi da ţara aceastaî, va trimite pe Œngerul Său Ónaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.

Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurăm‚ntul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci Ónsă acolo pe fiul meu.î

Robul şi-a pus m‚na sub coapsa stăp‚nului său Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.

Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăp‚nului său, şi a plecat, av‚nd cu el toate lucrurile de preţ ale stăp‚nului său. S-a sculat, şi a plecat Ón Mesopotamia, Ón cetatea lui Nahor.

A lăsat cămilele să se odihnească, Ón genunchi, afară din cetate, l‚ngă o f‚nt‚nă. Era seara, pe vremea c‚nd ies femeile să scoată apă.

Şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeul stăp‚nului meu Avraam! Te rog, dă-mi izb‚ndă astăzi, şi Óndură-Te de stăp‚nul meu Avraam.

Iată, stau l‚ngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.

Fă ca fata căreia Ói voi zice: ÑPleacă-ţi vadra, te rog, ca să beauî, şi care va răspunde: ÑBea, şi am să dau de băut şi cămilelor taleî, să fie aceea, pe care ai r‚nduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai Óndurat de stăp‚nul meu.î

Nu sf‚rşise el Óncă de vorbit, şi-a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogor‚t la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.

Robul a alergat Ónaintea ei, şi a zis: ÑDă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.î

ÑBea, domnul meuî, a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe m‚nă, şi i-a dat să bea.

După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: ÑAm să scot apă şi pentru cămilele tale, p‚nă vor bea şi se vor sătura.î

A vărsat Ón grabă vadra Ón adăpătoare, şi a alergat iarăşi la f‚nt‚nă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.

Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.

C‚nd s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur.

Şi a zis: ÑA cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi Ón casa tatălui tău, ca să răm‚nem peste noapte?î

Ea a răspuns: ÑEu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.î

Şi i-a zis mai departe: ÑAvem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte.î

Atunci omul a plecat capul, şi s-a aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea Domnului,

zic‚nd: ÑBinecuv‚ntat să fie Domnul, Dumnezeul stăp‚nului meu Avraam, care n-a părăsit Óndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăp‚nul meu! Domnul m-a Óndreptat Ón casa fraţilor stăp‚nului meu.î

Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele Ónt‚mplate.

Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

Văzuse veriga şi brăţările Ón m‚inile surorii sale, şi auzise pe sora sa Rebeca spun‚nd: ÑAşa mi-a vorbit omul acela.î A venit dar la omul acela, care stătea l‚ngă cămile la izvor,

şi a zis: ÑVino, binecuv‚ntatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile.î

Omul a intrat Ón casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.

Apoi, i-a dat să măn‚nce. Dar el a zis: ÑNu măn‚nc p‚nă nu voi spune ce am de spus.î ÑVorbeşte!î a zis Laban.

Atunci el a zis: ÑEu sunt robul lui Avraam.

Domnul a umplut de binecuv‚ntări pe stăp‚nul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.

Sara, nevasta stăp‚nului meu, a născut, la bătr‚neţe, un fiu stăp‚nului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.

Stăp‚nul meu m-a pus să jur, şi a zis: ÑSă nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, Ón ţara cărora locuiesc;

ci să te duci Ón casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de-acolo să iei nevastă fiului meu.î

Eu am zis stăp‚nului meu: ÑPoate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.î

Şi el mi-a răspuns: ÑDomnul, Ónaintea căruia umblu, va trimite pe Œngerul Său cu tine, şi-ţi va da izb‚ndă Ón călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.

Параллельные места

Facerea 1:17

Facerea 24:7

Dumnezeu i-a aşezat Ón Óntinderea cerului, ca să lumineze păm‚ntul, Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zic‚nd: ÑSeminţei tale voi da ţara aceastaî, va trimite pe Œngerul Său Ónaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.

Vei fi dezlegat de jurăm‚ntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurăm‚ntul pe care mi-l faci.î

Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: ÑDoamne, Dumnezeul stăp‚nului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izb‚ndă Ón călătoria pe care o fac,

iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia Ói voi zice: ÑDă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra taî,

şi care Ómi va răspunde: ÑBea tu Ónsuţi, şi voi da de băut şi cămilelor taleî, fata aceea să fie nevasta pe care a r‚nduit-o Domnul pentru fiul stăp‚nului meu!î

Œnainte de a sf‚rşi de vorbit Ón inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a cobor‚t la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: ÑDă-mi să beau, te rog.î

Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: ÑBea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.î Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele.

Eu am Óntrebat-o, şi am zis: ÑA cui fată eşti?î Ea a răspuns: ÑSunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.î I-am pus veriga Ón nas, şi brăţările la m‚ini.

Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea Domnului, şi am binecuv‚ntat pe Domnul, Dumnezeul stăp‚nului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăp‚nului meu pentru fiul lui.

Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăp‚nul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă Óndrept la dreapta sau la st‚nga.î

Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: ÑDe la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.

Iată, Rebeca este Ónaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăp‚nului tău, cum a spus Domnul.î

C‚nd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea Domnului.

Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi Ómbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale.

După aceea, au m‚ncat şi au băut, el şi oamenii care erau Ómpreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa c‚nd s-au sculat, robul a zis: ÑLăsaţi-mă să mă Óntorc la stăp‚nul meu.î

Fratele şi mama fetei au zis: ÑFata să mai răm‚nă c‚tva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.î

El le-a răspuns: ÑNu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izb‚ndă Ón călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăp‚nul meu.î

Atunci ei au răspuns: ÑSă chemăm pe fată, şi s-o Óntrebăm.î

Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: ÑVrei să te duci cu omul acesta?î ÑDa, vreauî, a răspuns ea.

Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.

Au binecuv‚ntat pe Rebeca, şi i-au zis: ÑO, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi săm‚nţa ta să stăp‚nească cetăţile vrăjmaşilor săi!î

Rebeca s-a sculat, Ómpreună cu slujnicele ei, au Óncălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat.

Isaac se Óntorsese de la f‚nt‚na ÑLahai-Roiî, căci locuia Ón ţara de miazăzi.

Œntr-o seară, c‚nd Isaac ieşise să cugete Ón taină pe c‚mp, a ridicat ochii, şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.

Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s-a dat jos de pe cămilă.

Şi a zis robului: ÑCine este omul acesta, care vine Ónaintea noastră pe c‚mp?î Robul a răspuns: ÑEste stăp‚nul meu!î Atunci ea şi-a luat marama, şi s-a acoperit.

Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

Isaac a dus pe Rebeca Ón cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost m‚ng‚iat Isaac pentru pierderea mamei sale.

← Предыдущая

Facerea

Следующая →

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50

Выбор основного перевода