Vai de cei ce Ónşiră casă l‚ngă casă şi lipesc ogor l‚ngă ogor, p‚nă nu mai răm‚ne loc, şi locuiesc Ón mijlocul ţării!
Din pricina m‚niei Domnului nu va mai fi locuită, şi va fi o pustietate. Toţi cei ce vor trece pe l‚ngă Babilon, se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui.
asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă Ónapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face ur‚ciuni,
Se Óntind l‚ngă fiecare altar pe haine luate ca zălog, şi beau Ón casa dumnezeilor lor amenda celor os‚ndiţi de ei.
Œn ziua aceea, veţi ajunge de pomină, veţi boci, şi veţi zice: ÑS-a isprăvit! Suntem pustiiţi cu desăv‚rşire! Partea de moştenire a poporului meu trece Ón m‚na altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le Ómparte vrăjmaşuluiÖ!î
Vai de cel ce zideşte o cetate cu s‚nge, care Óntemeiază o cetate cu nelegiuire!
Atunci Œngerul Domnului a luat cuv‚ntul, şi a zis: ÑDoamne al oştirilor, p‚nă c‚nd nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai m‚niat Ón aceşti şaptezeci de ani?î
Cei ce vor să se Ómbogăţească, dimpotrivă, cad Ón ispită, Ón laţ şi Ón multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni Ón prăpăd, şi pierzare.