Ei au luat juncul pe care li l-au dat, şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă p‚nă la amiază, zic‚nd: ÑBaale, auzi-ne!î Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau Ómprejurul altarului pe care-l făcuseră.
La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei, şi a zis: ÑStrigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se g‚ndeşte la ceva, sau are treabă, sau este Ón călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.î
Ei au strigat tare, şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, p‚nă ce a curs s‚nge pe ei.
C‚nd a trecut amiaza, au aiurat, p‚nă Ón clipa c‚nd se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte.
Ei zic lemnului: ,Tu eşti tatăl meu!í Şi pietrei: ,Tu mi-ai dat viaţa!í Căci ei Œmi Óntorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar c‚nd sunt Ón nenorocire, zic: ,Scoală-Te şi scapă-ne!í
Unde sunt dumnezeii tăi, pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape Ón vremea nenorocirii! Căci c‚te cetăţi ai, at‚ţia dumnezei ai, Iuda!í
Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur din Ufaz; meşterul şi m‚na argintarului le pun Ón lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite Ón albastru şi Ón purpură, toate sunt lucrate de meşteri iscusiţi. ñ
Atunci se arată omul c‚t este de prost cu ştiinţa lui, şi orice argintar răm‚ne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt dec‚t minciună, şi nu este nici o suflare Ón ei;
Poporul Meu Óşi Óntreabă lemnul lui, şi toiagul lui Ói proroceşte; căci duhul curviei Ói duce Ón rătăcire, şi sunt necredincioşi Dumnezeului lor.