O! dac-aş avea un han de călători Ón pustie, aş părăsi pe poporul meu, şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.î ñ
ÑAu limba Óntinsă ca un arc şi aruncă minciuna; şi nu prin adevăr sunt ei puternici Ón ţară; căci merg din răutate Ón răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul.î
ÑFiecare să se păzească de prietenul lui, şi să nu se Óncreadă Ón nici unul din fraţii săi; căci orice frate caută să Ónşele, şi orice prieten umblă cu b‚rfeli.
Se trag pe sfoară unii pe alţii, şi nu spun adevărul; Óşi deprind limba să mintă, şi se trudesc să facă rău.î ñ
ÑLocuinţa ta este Ón mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, ñ zice Domnul.î ñ
Căci ori de c‚te ori vorbesc, trebuie să strig: ÑSilnicie şi apăsare!î Aşa Ónc‚t cuv‚ntul Domnului Ómi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.
Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă Ón picioare pe străin, Ómpotriva oricărei dreptăţi!
Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci, c‚nd cel rău măn‚ncă pe cel mai neprihănit dec‚t el?