Книга 2 Cronici Cтих 20 | Параллельные места

Israel a văzut m‚na puternică, pe care o Óndreptase Domnul Ómpotriva Egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul, şi a crezut Ón Domnul şi Ón robul Său Moise. Asa a făcut ce este bine şi plăcut Ónaintea Domnului, Dumnezeului său. (Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat cum se cÓntă: ,,Crinii``. Un psalm al fiilor lui Core. O cÓntare. O cÓntare de dragoste.) Cuvinte pline de farmec Ómi clocotesc Ón inimă, şi zic: ,,Lucrarea mea de laudă este pentru خmpăratul!`` Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te -a binecuvÓntat Dumnezeu pe vecie. Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta Ón picioare.î de aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ÑIată, pun ca temelie Ón Sion o piatră, o piatră Óncercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă. Cuvintele lui Amos, unul din păstorii din Tecoa, vedeniile pe care le-a avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, Ómpăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, Ómpăratul lui Israel, cu doi ani Ónaintea cutremurului de păm‚nt.

Apoi Ón Ónvoire cu poporul, a numit nişte c‚ntăreţi care, Ómbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi merg‚nd Ónaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: ÑLăudaţi pe Domnul, căci Óndurarea Lui ţine Ón veac!î

Œn clipa c‚nd au Ónceput c‚ntările şi laudele. Domnul a pus o p‚ndă Ómpotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi Ómpotriva celor din muntele Seir, care veniseră Ómpotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi.

Fiii lui Amon şi ai lui Moab s-au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăv‚rşire şi să-i prăpădească. Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească.

C‚nd a ajuns Iuda pe Ónălţimea de unde se zăreşte pustia, s-au uitat Ónspre mulţime, şi iată că ei erau nişte trupuri moarte Óntinse pe păm‚nt, şi nimeni nu scăpase.

Iosafat şi poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii şi lucruri scumpe, şi au luat at‚t de multe că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă.

A patra zi, s-au str‚ns Ón valea Beraca (Binecuv‚ntare), unde au binecuv‚ntat pe Domnul; de aceea au numit locul acesta valea Beraca, nume care i-a rămas p‚nă Ón ziua de azi.

Toţi oamenii din Iuda şi din Ierusalim, Ón frunte cu Iosafat, au plecat veseli şi s-au Óntors la Ierusalim, căci Domnul Ói umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmaşii lor.

Au intrat Ón Ierusalim şi Ón Casa Domnului, Ón sunete de alăute, şi de harfe şi tr‚mbiţe.

Groaza Domnului a apucat toate Ómpărăţiile celorlalte ţări, c‚nd au auzit că Domnul luptase Ómpotriva vrăjmaşilor lui Israel.

Şi Ómpărăţia lui Iosafat a fost liniştită, şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur Ómprejur.

Iosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani c‚nd a ajuns Ómpărat, şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Azuba, fata lui Şilhi.

El a mers pe calea tatălui său Asa, şi nu s-a abătut deloc, făc‚nd ce este bine Ónaintea Domnului.