La Gabaon, Domnul S-a arătat Ón vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: ÑCere ce vrei să-ţi dau.î
Solomon a răspuns: ÑTu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla Ónaintea Ta Ón credincioşie, Ón dreptate şi Ón curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă, şi i-ai dat un fiu, care stă pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.
Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să Ómpărăţească Ón locul tatălui meu David; şi eu nu sunt dec‚t un t‚năr, nu sunt Óncercat.
Robul Tău este Ón mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.
Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!î
Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.
Şi Dumnezeu a zis: ÑFiindcă lucrul acesta Ól ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,
voi face după cuv‚ntul tău. Œţi voi da o inimă Ónţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni Ónaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.
Mai mult, Óţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa Ónc‚t Ón tot timpul vieţii tale nu va fi nici un Ómpărat ca tine.