Œmpăratul a zis lui Ţiba: ÑTot ce este al lui Mefiboşet este al tău.î Şi Ţiba a zis: ÑMă Ónchin cu plecăciune! Să capăt trecere Ónaintea ta, Ómpărate, domnul meu!î
Mefiboşet, fiul lui Saul, s-a pogor‚t şi el Ónaintea Ómpăratului. Nu-şi Óngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua c‚nd plecase Ómpăratul p‚nă Ón ziua c‚nd se Óntorcea Ón pace.
C‚nd s-a dus Ónaintea Ómpăratului la Ierusalim, Ómpăratul i-a zis: ÑPentru ce n-ai venit cu mine, Mefiboşet?î
Şi el a răspuns: ÑŒmpărate, domnul meu, slujitorul meu m-a Ónşelat, căci robul tău, care este olog, zisese: ,Voi pune şaua pe măgar, voi Óncăleca pe el, şi voi merge cu Ómpăratul.í
Şi el a Ónnegrit pe robul tău la domnul meu Ómpăratul. Dar domnul meu Ómpăratul este ca un Ónger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.
Căci toţi cei din casa tatălui meu au fost nişte oameni vrednici de moarte Ónaintea Ómpăratului domnul meu; şi totuşi, tu ai pus pe robul tău Ón r‚ndul celor ce măn‚ncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, şi ce am să cer eu Ómpăratului?î
Œmpăratul i-a zis: ÑCe mai vorbeşti at‚ta? Am spus: ,Tu şi Ţiba, veţi Ómpărţi păm‚nturile.î
Şi Mefiboşet a zis Ómpăratului: ÑSă ia chiar totul, căci Ómpăratul domnul meu se Óntoarce Ón pace acasă.î
Œmpăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurăm‚ntul pe care-l făcuseră Óntre ei, Ónaintea Domnului, David şi Ionatan, fiul lui Saul.