Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba Óncă am lucrat mai mult dec‚t toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este Ón mine.
Am ajuns nebun: voi m-aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi; căci, măcar că nu sunt nimic, totuşi cu nimic n-am fost mai prejos de aceşti apostoli aşa de minunaţi.
Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva ñ orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor ñ aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adăugat nimic.
şi c‚nd au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca st‚lpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, m‚na dreaptă de Ónsoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi Ómprejur.