Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare Óşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Groapa Lui a fost pusă Óntre cei răi, şi morm‚ntul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săv‚rşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug Ón gura Lui.
Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu Ón El.
Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care Ón toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sf‚nt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi Ónălţat mai presus de ceruri,
ci cu s‚ngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.