3
Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te Ónveţe că omul nu trăieşte numai cu p‚ine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.
Şi toată adunarea copiilor lui Israel a c‚rtit Ón pustia aceea Ómpotriva lui Moise şi Aaron.
Copiii lui Israel le-au zis: ÑCum de n-am murit loviţi de m‚na Domnului Ón ţara Egiptului, c‚nd şedeam l‚ngă oalele noastre cu carne, c‚nd m‚ncam p‚ine de ne săturam? Căci ne-aţi adus Ón pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.î
ÑAm auzit c‚rtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ,Œntre cele două seri aveţi să m‚ncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de p‚ine; şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.î
Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s-a aşezat un strat gros de rouă Ón jurul taberei.
C‚nd s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe păm‚nt.
Copiii lui Israel s-au uitat la ea, şi au zis unul către altul: ÑCe este aceasta?î căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: ÑEste p‚inea, pe care v-o dă Domnul ca hrană.
Copiii lui Israel au m‚ncat mană patruzeci de ani, p‚nă la sosirea lor Óntr-o ţară locuită; au m‚ncat mană p‚nă la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.
Drept răspuns, Isus i-a zis: ÑEste scris: ,Omul nu trăieşte numai cu p‚ine, ci cu orice cuv‚nt care iese din gura lui Dumnezeu.î
Dacă dar, Te vei Ónchina Ónaintea mea, toată va fi a Ta.î
toţi au m‚ncat aceeaşi m‚ncare duhovnicească,