cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri lupt‚nd.
Casa Ómpărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca Ón ele, şi turmele vor paşte,
Ascultă Ónsă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici Ón inima ta: ,Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!í
făc‚nd astfel din ţara lor, o pustietate, o veşnică batjocură; toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi şi dau din cap.
Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură; aşa că toţi cei ce vor trece pe l‚ngă ea, se vor Óngrozi şi vor şuiera, c‚nd vor vedea toate rănile ei.
Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toţi cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu-l fi atins răutatea ta?