(Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig. StÓnca mea! Nu rămÓnea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară Ón groapă.
Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai, ei să nu cadă iarăş Ón nebunie.
Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Œl veţi asemăna?
Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea, şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine m‚nia pe vecie, ci Œi place Óndurarea!