(Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Răspunde-mi, cÓnd strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, cÓnd sÓnt la strÓmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!
Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei; sÓnt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
ca să păzească poruncile Lui, şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!
ÑDoamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim Ón Tine. Fii ajutorul nostru Ón fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
Eu, Eu Óţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.
Rugăciunea proorocului Habacuc. (De c‚ntat Ón felul c‚ntecelor de jale).
C‚nd am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am Óngrozit. Œnsufleţeşte-Ţi lucrarea Ón cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut Ón trecerea anilor! Dar, Ón m‚nia Ta, adu-ţi aminte de Óndurările Tale!
Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sf‚nt vine din muntele ParanÖ ñ (Oprire.) ñ Măreţia Lui acoperă cerurile, şi slava Lui umple păm‚ntul.
Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din m‚na Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.
Œnaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.
Se opreşte, şi măsoară păm‚ntul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfăr‚mă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice.
Văd corturile Etiopiei, pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.
S-a m‚niat oare Domnul pe r‚uri? Œmpotriva r‚urilor se aprinde m‚nia Ta, sau Ómpotriva mării se varsă urgia Ta, de ai Óncălecat pe caii Tăi, şi Te-ai suit Ón carul Tău de biruinţă?
Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgeţile Cuv‚ntului TăuÖ ñ (Oprire.) ñ Tu despici păm‚ntul ca să dai drumul r‚urilor.
La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc r‚uri de apă; ad‚ncul Óşi ridică glasul, şi Óşi Ónalţă valurile Ón sus.
Soarele şi luna se opresc Ón locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale care pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.
Tu cutreieri păm‚ntul Ón urgia ta, zdrobeşti neamurile Ón m‚nia Ta.
Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfăr‚mi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii p‚nă Ón v‚rf. ñ (Oprire.) ñ
Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţ‚nd strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi m‚ncat pe cel nenorocit Ón culcuş.
Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
C‚nd am auzitÖ lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se Ónfioară buzele, Ómi intră putrezirea Ón oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta Ón tăcere ziua necazului, ziua c‚nd asupritorul va merge Ómpotriva poporului?
Vameşul sta departe, şi nu Óndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea Ón piept, şi zicea: ,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!í
Pocăiţi-vă dar, şi Óntoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de Ónviorare,