Păm‚nturile să nu se v‚ndă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.
Œnaintea Ta noi suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe păm‚nt sunt ca umbra, şi fără nici o nădejde.
Nimiceşte -i, Doamne, Ómparte-le limbile, căci Ón cetate văd silă şi certuri;
Mă voi purta cu Ónţelepciune pe o cale neprihănită. -CÓnd vei veni la mine? -Voi umbla cu inima fără prihană, Ón mijlocul casei mele.
Œn credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe păm‚nt.
Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii păm‚nteşti care se războiesc cu sufletul.