Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, Ón ochii lor sunt un necunoscut.
Chem pe robul meu, şi nu răspunde; Ól rog cu gura mea, şi degeaba.
Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
P‚nă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
Aceia Ón care mă Óncredeam mă urăsc, aceia pe care Ói iubeam s-au Óntors Ómpotriva mea.
Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă Ón faţă.
Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi Ómi Ómping picioarele, şi Óşi croiesc cărări Ómpotriva mea ca să mă piardă.
Acolo erau şi nişte femei, care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome,
Din Ónt‚mplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, c‚nd a văzut pe omul acesta, a trecut Ónainte pe alături.
Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi c‚nd l-a văzut, a trecut Ónainte pe alături.
Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, care-L Ónsoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.