Ei mi-au răspuns: ÑCei ce au mai rămas din robie sunt acolo Ón ţară, Ón cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sunt dăr‚mate, şi porţile sunt arse de foc.î
C‚nd am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am pl‚ns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat Ónaintea Dumnezeului cerurilor,
Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai pl‚nge! El Se va Óndura de tine, c‚nd vei striga; cum va auzi, te va asculta.
Œn al treizecilea an, Ón a cincea zi a lunii a patra, pe c‚nd eram Óntre prinşii de război de la r‚ul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti.
Cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, Ón ţara Haldeilor, l‚ngă r‚ul Chebar; şi acolo a venit m‚na Domnului peste el.
Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la r‚ul Chebar, Ón locul unde se aflau; şi am rămas acolo, Ónmărmurit Ón mijlocul lor, şapte zile.
C‚nd am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, Ón ţinutul Elam; şi Ón timpul vedeniei mele, mă aflam l‚ngă r‚ul Ulai.