Aşa vorbeşte Domnul: ÑStaţi Ón drumuri, uitaţi-vă, şi Óntrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!î Dar ei răspund: ÑNu vrem să umblăm pe ele!î
Degeaba Mă cinstesc ei, d‚nd Ónvăţături care nu sunt dec‚t nişte porunci omeneşti.í
Apoi a primit ca semn tăierea Ómprejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, c‚nd era netăiat Ómprejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi Ómprejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;
Şi credinţa este o Óncredere neclintită Ón lucrurile nădăjduite, o puternică Óncredinţare despre lucrurile care nu se văd.
Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;