Œn mijlocul belşugului va fi Ón nevoie; m‚na tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
Ce nădejde-i mai răm‚ne celui nelegiuit; c‚nd Ói taie Dumnezeu firul vieţii, c‚nd Ói ia sufletul?
CÓt de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.
Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decÓt zăpada.
Œntoarce-Ţi privirea dela păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
Ca o pot‚rniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească Ón mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este dec‚t un nebun.
Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de m‚ine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi dec‚t un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. ñ
Şi, după cum oamenilor le este r‚nduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,