Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape ad‚nci; izvorul Ónţelepciunii este ca un şuvoi care curge Óntr-una. ñ
Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele m‚ntuirii,
Căci voi turna ape peste păm‚ntul Ónsetat şi r‚uri pe păm‚ntul uscat; voi turna Duhul Meu peste săm‚nţa ta, şi binecuv‚ntarea Mea peste odraslele tale,
M-a adus Ónapoi la uşa casei. Şi iată că ieşea apă de sub pragul casei, dinspre răsărit; căci faţa casei era spre răsărit. Apa se pogora de sub partea dreaptă a casei Ónspre partea de miază-zi a altarului.
Dar l‚ngă r‚ul acesta, pe malurile lui de am‚ndouă părţile, vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va vesteji, şi roadele lor nu se vor sf‚rşi; Ón fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieşi din sf‚ntul Locaş. Roadele lor vor sluji ca hrană, şi frunzele lor ca leac.î
Œn ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie.
Œn ziua aceea, vor izvorÓ ape vii din Ierusalim, şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi şi vara şi iarna.