(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam Ón neam.
Căci Ónaintea Ta, o mie de ani sÓnt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
Şi anume, o voi sădi pe un munte Ónalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod, şi se va face un cedru măreţ. Păsări de tot felul se vor odihni sub umbra ramurilor lui.
Œn ziua aceea, voi asculta, zice Domnul, voi asculta cerurile, şi ele vor asculta păm‚ntul;
păm‚ntul va asculta gr‚ul, mustul şi untdelemnul, şi acestea vor asculta pe Izreel.