Œn a cincisprezecea zi a lunii acesteia a şaptea, c‚nd veţi str‚nge roadele ţării, să prăznuiţi o sărbătoare Ón cinstea Domnului, timp de şapte zile: cea dint‚i zi să fie o zi de odihnă, şi a opta să fie tot o zi de odihnă.
Œn ziua Ónt‚i să luaţi poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de r‚u, şi să vă bucuraţi Ónaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şapte zile.
Œn fiecare an să prăznuiţi sărbătoarea aceasta Ón cinstea Domnului, timp de şapte zile. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri. Œn luna a şaptea s-o prăznuiţi.
Şapte zile să locuiţi Ón corturi; toţi băştinaşii din Israel să locuiască Ón corturi,
pentru ca urmaşii voştri să ştie că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască Ón corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.î
Cărturarul Ezra stătea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. L‚ngă el, la dreapta, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, şi la st‚nga: Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
Ezra a deschis cartea Ónaintea Óntregului popor, căci stătea mai sus dec‚t tot poporul. Şi c‚nd a deschis-o, tot poporul s-a sculat.
Ezra a binecuv‚ntat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, şi tot poporul a răspuns ridic‚nd m‚inile: ÑAmin! Amin!î Şi s-au plecat şi s-au Ónchinat Ónaintea Domnului, cu faţa la păm‚nt.
Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, şi Leviţii, lămureau poporului Legea, şi fiecare stătea la locul lui.
Ei citeau desluşit Ón cartea Legii lui Dumnezeu, şi-i arătau Ónţelesul, ca să-i facă să Ónţeleagă ce citiseră.
Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, şi Leviţii care Ónvăţau pe popor, au zis Óntregului popor: ÑZiua aceasta este Ónchinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi şi să nu pl‚ngeţi!î Căci tot poporul pl‚ngea c‚nd a auzit cuvintele Legii.
Ei le-au zis: ÑDuceţi-vă de m‚ncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi trimiteţi c‚te o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este Ónchinată Domnului nostru; nu vă m‚hniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.î
Leviţii potoleau pe tot poporul, zic‚nd: ÑTăceţi, căci ziua aceasta este sf‚ntă; nu vă m‚hniţi!î
Şi tot poporul s-a dus să măn‚nce şi să bea. Şi au trimis c‚te o parte şi altora, şi s-au Ónveselit mult. Căci Ónţeleseseră cuvintele care li se t‚lcuiseră.
A doua zi, capii de familie din tot poporul, preoţii şi Leviţii, s-au str‚ns la cărturarul Ezra, ca să audă t‚lcuirea cuvintelor Legii.
Şi au găsit scris Ón Lege că Domnul poruncise prin Moise, că fiii lui Israel trebuie să locuiască Ón corturi, Ón timpul sărbătorii lunii a şaptea.
Atunci au trimis să răsp‚ndească vestea aceasta Ón toate cetăţile lor şi la Ierusalim: ÑDuceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic, şi ramuri de copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, cum este scris.î
Atunci poporul s-a dus şi a adus ramuri, şi au făcut corturi pe acoperişul caselor lor, Ón curţile lor, Ón curţile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea porţii apelor şi pe locul deschis de la poarta lui Efraim.
Toată adunarea celor ce se Óntorseseră din robie a făcut corturi şi au locuit Ón aceste corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, p‚nă Ón ziua aceasta, nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa ceva. Şi a fost foarte mare veselie.
Au citit Ón cartea Legii lui Dumnezeu Ón fiecare zi, din cea dint‚i zi p‚nă la cea din urmă. Au prăznuit sărbătoarea şapte zile, şi a fost o adunare de sărbătoare Ón ziua a opta, cum este poruncit.
Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este nici un M‚ntuitor!
C‚nd era t‚năr Israel, Ól iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.
Dar Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, din ţara Egiptului Óncoace. Tu cunoşti că nu este alt Dumnezeu afară de Mine, şi nu este alt M‚ntuitor afară de Mine.