ÑVorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,C‚nd un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făc‚nd o juruinţă de nazireat, ca să se Ónchine Domnului,
Dacă faci o juruinţă Domnului, Dumnezeului tău, să nu pregeţi s-o Ómplineşti; căci Domnul, Dumnezeul tău, Óţi va cere socoteala, şi te vei face vinovat de un păcat.
Iefta a făcut o juruinţă Domnului, şi a zis: ÑDacă vei da Ón m‚inile mele pe fiii lui Amon,
oricine va ieşi pe porţile casei mele Ónaintea mea, la Óntoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi Ónchinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere de tot.î
După cele două luni, s-a Óntors la tatăl ei, şi el a Ómplinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse Ómpreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut Ón Israel obiceiul
Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre Óntristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, Ól voi Ónchina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.î
De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.î Şi s-au Ónchinat acolo Ónaintea Domnului.