Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri.
Acum, făgăduinţele au fost făcute Ñlui Avraam şi seminţei luiî. Nu zice: ÑŞi seminţelorî (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: ÑŞi seminţei taleî, adică Hristos.
Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a Óntărit Dumnezeu mai Ónainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani.
Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.