C‚nd a trecut amiaza, au aiurat, p‚nă Ón clipa c‚nd se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte.
Atunci s-au str‚ns la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu, am stat jos m‚hnit, p‚nă la jertfa de seară.
Apoi, Ón clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sf‚şiate, am căzut Ón genunchi, am Óntins m‚inile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis: