Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi c‚rtea Ómpotriva lui Moise. El zicea: ÑPentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?î
Adunăturii de oameni, care se aflau Ón mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au Ónceput să pl‚ngă, şi să zică: ÑCine ne va da carne să m‚ncăm?
Ne aducem aminte de peştii pe care-i m‚ncam Ón Egipt, şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi.
Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te Ónveţe că omul nu trăieşte numai cu p‚ine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.