A ars Casa Domnului, casa Ómpăratului, şi toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo Ónsemnătate oarecare.
Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul Óntr'o pădure deasă:
Ón curÓnd au sfărÓmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.
Au pus foc sfÓntului Tău locaş; au dărÓmat şi au pÓngărit locuinţa Numelui Tău.
Œn ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:
Poporul Tău cel sf‚nt n-a stăp‚nit ţara dec‚t puţină vreme; vrăjmaşii noştri au călcat Ón picioare locaşul Tău cel sf‚nt.
ÑVă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dăr‚mată, pe c‚nd fiecare din voi aleargă pentru casa lui.