C‚nd vor intra Ón cortul Ónt‚lnirii, se vor spăla cu apa aceasta, ca să nu moară; şi se vor spăla şi c‚nd se vor apropia de altar, ca să facă slujba şi ca să aducă Domnului jertfe arse de foc.
Domnul a zis: ÑFaţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!î
Şi acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi şi mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri.
şi a zis nevestei sale: ÑVom muri, căci am văzut pe Dumnezeu.î
ÑAu limba Óntinsă ca un arc şi aruncă minciuna; şi nu prin adevăr sunt ei puternici Ón ţară; căci merg din răutate Ón răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul.î
ÑFiecare să se păzească de prietenul lui, şi să nu se Óncreadă Ón nici unul din fraţii săi; căci orice frate caută să Ónşele, şi orice prieten umblă cu b‚rfeli.
Se trag pe sfoară unii pe alţii, şi nu spun adevărul; Óşi deprind limba să mintă, şi se trudesc să facă rău.î ñ
ÑLocuinţa ta este Ón mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, ñ zice Domnul.î ñ
ÑDe aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Iată, Ói voi topi Ón cuptor, şi Ói voi Óncerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?
Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun dec‚t minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi Ón fundul inimii Ói Óntind curse.
ÑŞi anume, voi Ómbăta pe voievozii şi Ónţelepţii lui, pe c‚rmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci, şi nu se vor mai trezi, zice Œmpăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.î
C‚nd a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: ÑDoamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.î