Plângerile lui Ieremia 1:20
Œmi pl‚nge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă p‚nă la Ţoar, p‚nă la Eglat-Şelişia; căci suie, pl‚ng‚nd, suişul Luhitului, şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
De aceea pl‚ng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război!
ÑPriveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sf‚ntă şi slăvită: unde este r‚vna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi Óndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!
,Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare Ónăuntrul inimii mele! Œmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul tr‚mbiţei, şi strigătul de război.
De aceea Ómi jeleşte inima ca un fluier pentru Moab, Ómi jeleşte inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres pentru că toate avuţiile pe care le-au str‚ns, sunt pierdute.
ÑDoamne, uită-Te la necazul meu. Œnăuntrul meu fierbe, mi s-a Óntors inima Ón mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m-a lăsat fără copii, Ón casă moartea.