Iacov a răspuns lui Faraon: ÑZilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, Ón timpul călătoriei lor.î
Œnaintea Ta noi suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe păm‚nt sunt ca umbra, şi fără nici o nădejde.
Zilele mele zboară mai iuţi dec‚t suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nici o nădejde!
Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
Ochiul mi se Óntunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.
Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.
Căci cine ştie ce este bine pentru om Ón viaţă, Ón toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe care le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare?