Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei c‚te o ardere de tot. Căci zicea Iov: ÑPoate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu Ón inima lor.î Aşa avea Iov obicei să facă.
Pe c‚nd vorbea el Óncă, a venit un altul şi a zis: ÑFiii tăi şi fiicele tale m‚ncau şi beau vin Ón casa fratelui lor Ónt‚i-născut.
Şi deodată, a venit un v‚nt mare de dincolo de pustie, şi a izbit Ón cele patru colţuri ale casei: Casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.î