Omului i-a zis: ÑFiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai m‚ncat din pomul despre care Óţi poruncisem: ,Să nu măn‚nci deloc din elí, blestemat este acum păm‚ntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el Ón toate zilele vieţii tale;
spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să măn‚nci iarba de pe c‚mp.
Œn sudoarea feţei tale să-ţi măn‚nci p‚inea, p‚nă te vei Óntoarce Ón păm‚nt, căci din el ai fost luat; căci ţăr‚nă eşti, şi Ón ţăr‚nă te vei Óntoarce.î
Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este dec‚t necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.