Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te m‚hni de pedepsele Lui.
Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
Şi aţi uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: ÑFiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima c‚nd eşti mustrat de El.
Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.î
Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.
Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu at‚t mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?
Căci ei Ón adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.
Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de Óntristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.
Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de r‚vnă dar, şi pocăieşte-te!