Moise şi-a Óntins m‚na spre mare. Şi Domnul a pus marea Ón mişcare printr-un v‚nt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit Ón două.
Dumnezeu nu-Şi Óntoarce m‚nia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii m‚ndriei.
Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? —
Nu eşti Tu acela, care ai uscat marea, apele ad‚ncului celui mare, şi ai croit Ón ad‚ncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?
Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care st‚rnesc marea şi fac să-i urle valurile, şi al cărui Nume este Domnul oştirilor.
ÑAşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a r‚nduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care Óntăr‚tă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor:
Apoi a zis ucenicilor Săi: ÑUnde vă este credinţa?î Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: ÑCine este acesta de porunceşte chiar şi v‚nturilor şi apei şi-L ascultă?î